Cifra opt si multiplii sai

Subiect: Cifra opt si multiplii sai Joi Apr 20, 2017 6:13 pm

Cifra opt și multiplii săi

  - Divio bengli! Glasul, însoțit de un foșnet de ziar.
  - Divio bengli! Alt glas, fără foșnet, mai mult șoptit. Începuse să le fie frică – de ea mai mult, oare, sau de cuvintele pe care le scotea pe gură? Mai degrabă de cele din urmă, și asta pentru că se adevereau într-un asemenea hal, încât s-ar fi zis că altcineva sau altceva le spune.

  Meseria, într-adevăr, trebuia furată. Dar ori o furase prea repede, ori era avantaj dat de necuratul. Și ar fi trebuit ca șatra să ghicească răul din ea mai devreme: pielea măslinie, întunecată, poate nu vorbea decât de genetica tatălui ei, la fel ca părul drept, strălucitor, însă umflat și neastâmpărat, aproape imposibil de prins în cozile specifice țigănești. Fruntea, scurtă, însă largă, adăpostea sigur secrete, dar cei care ar fi trebuit să indice pericolul erau ochii. Negri de pupila nu se putea diferenția de iris, ca la animalele sălbatice aparent blânde, dar care abia așteaptă numai să-și înfigă colții și să se înfrupte din tine. Și zvăpăiați și aprinși, parcă-i ardea un foc pe interior și nu puteau sta locului. Nu ținea contactul vizual prea mult timp, făcând un vorbitor să întoarcă privirea în altă parte, în golul în care ea se uita permanent, în zarea care cine știe ce ascundea. Și cum o scăpai din ochi, hop, nici nu mai era acolo. Zarea nu rămânea zare, încerca s-o caute, s-o absoarbă...
  În termeni mai puțin filozofici, o împingea dracul.
  - Diiivio bengliii! încercă Tsura să răspundă, pe un ton sarcastic. De altfel, nu o deranja deloc că i se spunea astfel: vrăjitoare blestemată. De fapt, era chiar mândră de numele proaspăt căpătat. De când învățase să citească viitorul, asemeni bătrânelor ce conduceau, mai din umbră sau nu, șatra, devenise conștientă de puterea ei. Fusese un drum dificil până să înțeleagă mersul lucrurilor, trebuind să se strecoare pe sub mesele scunde de cafea încropite din cartoane, sau prin spațiile strâmte și împuțite din spatele corturilor, ca să asculte una, alta, din bârfele lor. Trebui să deducă singură înțelesul cărților și al aranjamentului zațului de cafea. Însă toate eforturile dădură roade, de când ajunsese la un nivel de precizie mai ridicat decât baba Zenya, o respectabilă prezicătoare vizitată chiar și de vedete. Odată cu perfecționarea ei, veni și tupeul. De altfel, ea nu se considera vinovată când se băga peste clienții vrăjitoarelor și le strica toate aranjamentele. Ele ar fi trebuit sa se simtă, pentru că mințeau oamenii pe față doar ca să poată profita mai mult de ei. Tsura înțelegea farmecul banului – de altfel, și ea mai șterpelea un portofel cam la lună, un telefon, ceva.
  Însă furtul era una, și joaca de-a destinul, complet alta. Așa că Tsura nu se sfia să bage mâna în buzunare, și nici să urle clienților în față să nu asculte glasul îmbietor al bătrânelor mincinoase. “Ce dragoste mare, dom’le, ce dragoste mare când ai juve de negru, iote, acilea! O să crăpi, dom’le, o să crăpi într-un accident de mașină! Ete și asu’ de negru, trei cu patru, iaca, o zi de 7 ploioasă!”
  Era ziua de 8, și știrea morții clientului apăruse în ziar. Asta nu era prima dată când o comisese în halul ăsta. Ce zi cu adevărat fastuoasă! Își făcuseră cruce, scuipaseră în sân, aruncaseră cu icoane după ea, maică-sa o unsese cu mir de la biserică din cap până-n picioare. Ce risipă, tot degeaba! Că ea mai tare se înverșunase, mai aprig se strecurase, mai cu precizie citea în ceai, în ghioc sau în ce-o fi, mai tare urla adevărul. Că bunul Dumnezeu nu asta vrea, nu adevărul?
  Dar acum nu îndrăzneau să se ia de ea. Era dimineața nunții ei, și nu era de bun augur să tulbure duhurile rele, din Tsura sau din jur. De altfel, fata fusese destul de cumințică după acea citire fatidică legată de data de 7. Nu văzuse doar atât în cărțile omului, și le amestecase repede înainte ca bătrâna să se dezmeticească – era, oricum, prea nervoasă să mai fie atenta și la asta, și probabil se aștepta la o năzbâtie similară. Nici prin cap nu-i trecea că gestul fusese complet intenționat. Tsura citise ceva despre ea însăși, mai mult sau mai puțin accidental.
  Ceva despre o dată de 8.
Ulterior, într-una din scurtele sale escapade, ciordise destui bani pentru a-și ajuta familia, dar și pe sine. Cumpărându-și propriul pachet de cărți de joc, spre a nu atrage atenția printr-un alt furt de meserie, își ghicise singură cât putuse. Firește, de obicei, două persoane trebuiau să joace într-un astfel de act, așa încât își trucase intențiile în simple fantezii de copii. Mizând pe teroarea sădită în șatră și pe dorința lor de a scăpa cât mai repede de talentele ei, punea vrăjitoarele, de exemplu, să extragă câte-o carte dintr-o selecție bine amestecată. Le ruga să-i servească ele cafeaua. Le convingea să aprindă nu știu ce lumânare și rostea, într-o șoaptă de neauzit, descântece, zicându-le în tonalități de desene animate ca să-și mascheze prefăcătoria.
Într-un sfârșit, intelesese realitatea ce avea sa vina. Si se pregati corespunzator pentru ea.
Data de 8 își urmă cursul planificat și deja cunoscut. “Ia-ți, mireasă, ziua bună” cu toate gătirile de rigoare, cu rochia imensă, pompoasă, scumpă, cu părul pieptănat și ordonat dat cu tone de fixativ, cu kilograme bune de machiaj ce ii făceau chipul de 12 ani cu mult, mult mai bătrân – poate aproape de vârsta viitorului ei soț. Evident, nunta se desfășură în mijlocul străzii, între blocuri, cu lăutari mulți, cântăreți de manele si fast. Diverse capete de vecini apăreau, rând pe rând, la balcoanele nefinisate sau cu tencuiala în cădere, unii furioși, alții scuipând semințe, după cum făceau și unii țigani de la marginea convoiului, îmbrăcați în costume de mii de euro. În rochii de un fosforescent ciudat, femeile care o blestemau în mod obișnuit acum o sărutau pe obraji cu patos, de nici nu i se mai ghicea blush-ul ca un marker roșu de ,,sidiuri” – din fericire.
Data de 8, patru opturi trase de patru ori, al patrulea bloc privind în unghi de șaisprezece grade trasate cu nordul. Data de 8, zece rotiri de zaț de cafea pe fundul ceștii, în formă de tornadă. Ceartă și război, precum șoptea și ghiocul. Data de 8, cu strălucirea damei de inimă roșie, deci când razele soarelui aveau să cadă perpendicular, să ilumineze cum trebuie scena. Până atunci, fuseseră nori și avusese emoții. Dar își păstrase încrederea, zâmbind cu șiretenie de după vălul greoi, alb.
13:08. Convoiul încinsese o horă când apărură, al patrulea bloc în nord, la șaisprezece grade, cum cotește strada către palatul culturii. Apăru și regele de treflă, regele clanului în adversitate cu cel al viitorului ei soț. Săbii și bâte și urlete. Atunci, Tsura luă de pe masa așezată în mijlocul străzii cuțitul, destinat pentru tăierea colacului copt mult prea tare pentru ocazie. Și pe acesta îl văzuse în cafea. Cu ajutorul lui, iși reteză rochia, permițându-și de acum să se miște mult mai liber, și în toata harababura se mistui ca o nălucă, pe după blocuri, pe după viața fără sens. Un copil de la etajul 8 al unui bloc vecin, de maxim 4 ani (nu întâmplător), ținut în brațe de mama lui ca să privească nunta, o observă în ultima clipă, arătând cu degetul abia scos din nas către Tsura. Evident, mama îi lipi o palmă și îl luă de la geam, deși fusese și ea răpită pentru o clipă de imaginea fetei fugare. Apoi, mai degrabă o impresionă bătaia...

La o distanță temporală (multiplă de Cool

de momentul în care viața i se schimbase pentru totdeauna, o domnișoară cu ochi prea vioi nu putea sta pe loc în vreme ce-și cumpăra, pentru prima dată, identitatea.
- Am rezolvat cu poza, adresa, numele părinților... dar nu mi-ai spus cum ai dori să te cheme, ploado.
- Tsura, Divio Bengli! pronunță fata, cu deosebită emfază.

- Și care e prenumele? ...

Subiect: Re: Cifra opt si multiplii sai Joi Apr 20, 2017 8:22 pm

Suuupeer <33